Te uiţi ca viţelul la poartă nouă

Cred că această expresie este una dintre cele mai folosite pe meleagurile noastre. Nu ştiu dacă este cineva care să n-o fi auzit sau folosit vreodată. Plus că de aici au apărut şi o mulţime de expresii derivate. Dar despre ele, în alte articole.

N-am stat să sap prea mult ca să găsesc de unde vine expresia Te uiţi ca viţelul la poartă nouă. Însă eu am o explicaţie. N-am idee câţi dintre voi au avut sau au bunici la ţară. Eu am avut. Și mi-am petrecut multe vacanţe de vară, la ţară, împreună cu bunicii.

Ei bine, la sate, seara, animalele care au fost peste zi pe imaş la păscut, se întorc acasă. Există situaţii în care proprietarii merg si-si aduc singuri vacile de la păscut, la fel cum există şi unii ţărani care lasă porţile deschise, iar vacile, când se întorc, intra singure în ogradă.

Dar la fel de bine, există şi situaţii în care văcuţele se întorc singure, însă când ajung în faţa porţilor, acestea sunt închise. Şi stau acolo până când țăranul nostru vine şi le deschide. Nu vă imaginaţi cât sunt de simpatice unele dintre ele, sau unii viţei. Probabil ar trebui să le/îi vedeţi ca să vă daţi seama. Stau exact ca în expresie. Nemişcate şi fixează poarta fără să spună nimic. Ca şi cum ar fi mirate că nimeni nu le deschide.

Cu toate astea, la noi expresia este folosita cu sensul de “te uiţi ca prostul”.

De unde „poartă nouă”? N-am idee. O singură explicaţie pot avea: vreodată, vreun viţel zăbăuc, să fi greşit casa/poarta şi cineva să fi exclamat: „ni la el cum se uită. Ca-i poarta nouă. N-o cunoaşte.”

Sursa Foto

N-am găsit altă rimă

Asemănător expresiei C-aşa-i în tenis, nici în cazul expresiei N-am găsit altă rimă, nu cred ca este nevoie de prea multe explicaţii din partea mea. Toma Caragiu şi Mircea Diaconu ne povestesc despre ce-i vorba.

Şi merge perfect şi pentru bloggeri. Chiar aşa…de unde vă alegeţi voi subiectele?

Ţi-am dat comentariu

Nu cred că Sorin Tudor mai are nevoie de vreo prezentare. Poate doar să vă spun că-l găsiţi atât pe Twitter, cât şi pe Facebook. Ei bine, Sorin, vine cu o expresie relativ nouă prin Românica noastră dragă.

Este o chestiune pe care orice român o învaţă încă din clasele primare (chiar înainte de a afla că, genetic, este un mare patriot): suntem un popor ospitalier. Fapt care, până la apariţia Facebook prin internetul mioritic, s-a tradus în expresii simple (de pildă, „de te iei cu mine bine, iţi dau haina de pe mine”).

De la Facebook încoace, lucrurile au prins însă a se schimba. Pentru că, vedeţi domniile voastre, românul nu este doar ospitalier, ci este şi deosebit de receptiv la nou, la modern. Şi uite aşa se face că, prin dulcele târg al Bucureştilor, suave glasuri de domniţe au prins a gânguri, una spre alta, cu vădită lipsă de sfiala: „da, tu, mi-a dat şi like şi mi-a dat şi comentariu”; „iubita, eu ţi-am dat comentariu, tu de ce nu mi-ai dat doar like şi nu mi-ai dat şi comentariu?”; „fată, dă-i comentariu, fată şi spune-i să vină şi el cu noi”. Şi, fireşte, înşiruirea ar putea continua.

Acum, ce să zic? Aştept cu nerăbdarea şi apariţia unor formule complementare: „multe, multe comentarii de la băiatu’”; “să-mi dau like şi comentarii, să-nciudăm tăţi adversarii”; „şi i-a dat un comentariu, de-a băgat-o în travaliu”.

I like Romania. Share? Comment?

Sursa Foto 1 şi 2

La Paștele Cailor

Așa-i că mulți știați că „La Paștele cailor” s-ar traduce prin „niciodată”. Multă lume folosește expresia cu acest sens. Numai că problema nu stă chiar așa.

În săpăturile mele pe net am găsit scris că Paștele Cailor pică în aceeași zi cu Înălțarea Domnului, deci la 40 de zile după Paște. De unde a apărut această „sărbătoare”? Păi povestea care circula spune cam așa: atunci când Fecioara Maria îl naștea pe Iisus, mai toate animalele au fost liniștite. Cu excepția cailor, care au făcut o gălăgie de nedescris. Iar Maica Domnului i-ar fi blestemat se fie animale mereu flămânde cu excepția unei singure zile din an: de Ispas.

Uite așa a apărut probabil și expresia noastră, dar pe care noi n-o prea folosim cum trebuie. Aaaa…și încă ceva. In această zi, caii nu sunt puși să muncească, iar în trecut, în unele zone, se făceau chiar slujbe religioase pentru sănătatea animalelor.

Sursa Foto

Fetelor, Roma a fost salvată…

Acesta este un post pentru fete.

În liceu aveam un profesor de chimie, care atunci când fetele făceau gălăgie în clasă, le spunea foarte frumos şi calm, „fetelor, Roma a fost salvată”. Şi de atunci am rămas şi eu cu expresia asta.

Poate pentru mulţi dintre cititori nu e clar de ce spunea el aşa. Pentru cine nu ştie, să explicăm. Roma a fost salvată de gâşte. Cum? Pe la anul 390 i.Hr, într-o noapte, galii reuşesc să „pună stăpânire” pe Capitoliu. Şi cum încercau ei să ia pe toata lumea prin surprindere, s-au lovit de o mare problema: gâştele sacre. Acestea erau crescute în fortăreaţă pentru cultul Junonei, cea care era soţia lui Jupiter.

Ca să fie mai clar, în Mitologia Romană, Junona şi Jupiter sunt asociaţi cu Zeus şi Hera din Mitologia Greacă. Dar ne adâncim prea mult. Ei bine, când galii au încercat să intre în Capitoliu, gâştele s-au speriat şi au început să facă o hărmălaie de nedescris, trezindu-i şi avertizându-i pe romani. Uite aşa, Roma a fost salvată.

De ce am scris la început că acesta este un post pentru fete? Pentru că fetele sunt mai gălăgioase decât băieţii. Clar. Întotdeauna. Na, c-am zis-o.

Sursa Foto

De pe vremea lui Pazvante Chioru’

Se pare că ori oltencele trag către blogul asta, ori am eu ce am cu oltencele. Acest post este scris de Ioana Voicu, o isteaţă şi o frumuseţe de fată pe care o găsiţi şi pe Twitter.

Refuz să cred că există români care să nu fi auzit sau să nu fi folosit vreodată expresia ”de pe vremea lui Pazvante Chioru’”. Această sintagmă a intrat în circuitul limbii române făcând referire la vremuri demult apuse, evenimente ieșite din actualitate, având înțelesul de vechi, arhaic, fapt din trecutul îndepărat.

Cine a fost Pazvante Chioru’ si cum a rămas el în folclorul romanesc prin această expresie?

Ei bine, Pazvante, pe numele adevărat Osman Pazvantoglu, a devenit personaj de basm deoarece a cutezat să se ridice împotriva autorității Înaltei Porţi și să creeze un adevărat pașalâc independent, cu capitala la Vidin, relații diplomatice private și monedă proprie. El este cunoscut şi drept conducător al bandelor de „pazvanţi”care au întreprins unele din cele mai crunte jafuri din istoria Ţării Româneşti.

Numele lui Pazvante a rămas impregnat în mintea și în conștiința poporului român drept cel al tâlharului sângeros care a terorizat Ţara Românească și care, la 1800, a jefuit şi a incendiat Craiova. Din cele circa 7.000 de case, câte avea pe vremea aceea Craiova, doar 300 au rămas neincendiate.

Numele de Pazvante Chioru’ i-a rămas acestui personaj de poveste în urma unei lupte cu cetele de haiduci români, când Iancu Jianu îi scoate un ochi cu iataganul.

Sursa Foto

Te-a lovit filoxera?

O expresie pe care o folosim atunci când vrem să subliniem că persoana cu care vorbim nu e tocmai normală la cap. Sau nu are toate ţiglele pe casă. De genul „ce ai? Ţi-e rău?”. Sau „nu ţi-e bine?”. Şi nu, nu în sensul medical.

Totuşi de unde vine expresia? Ce e filoxera? Nici eu n-am ştiut, dar căutând, am aflat că filoxera (Daktulosphaira vitifoliae), este o insectă dăunătoare viţei de vie, care atacă rădăcinile plantei şi care provine din America de Nord. Aceasta a fost adusă in Europa pe la sfârşitul secolului XIX, plantaţiile de viţă de vie având de suferit (în special în Franţa), deoarece nu aveau imunitate pentru un asemenea dăunător.

Dacă Wikipedia minte, înseamnă că v-am minţit şi eu. Dar nu cred.

Sursa Foto